Ghid de întâmpinare

SĂRBĂTOAREA, MANIFESTAŢIE COLECTIVĂ DE PARTICIPARE
LA FESTA, MANIFESTACIÓ COL·LECTIVA DE PARTICIPACIÓ

Una din formele cele mai extinse de participare colectivă sunt sărbătorile populare şi tradiţionale, care permit oricărei persoane indiferent de condiţia socială, religioasă sau etnică, fie bărbaţi sau femei, şi de orice vârstă, să fie bineveniţi şi să poată participa.

Sărbătorile tradiţionale şi populare în Catalonia sunt foarte variate, deoarece multe regiuni şi municipii au propriile lor sărbători. Aici o să vă explicăm pe scurt sărbătorile comune din toată Catalonia.

CARNESTOLTES
EL CARNESTOLTES

Sărbătoarea Carnestoltes, de asemenea numită Carnaval, se sărbătoreşte în zilele dinaintea perioadei de abstinenţă şi post din Postul Mare (Quaresma), 40 de zile înainte de Paşti (Pasqua). Se sărbătoreşte totdeauna în luna februarie, în funcţie de fazele lunii.

Ziua celebrării este joia de harţi (dijous gras), zi în care tradiţia cere să se mânânce ouă şi produse de porc, precum omleta cu cârnaţ de ou şi cocă de jumări (coca de llardons).

Regele Carnestoltes este cel însărcinat cu deschiderea sărbătorii. Apare vinerea, sâmbăta sau duminica de după ziua de joi de harţi (dijous gras). Poate să fie o marionetă purtată de copii sau o persoană deghizată. Se obişnuieşte a se pronunţa un discurs sau o prelegere (pregó), cu ton satiric, care incită participarea lumii la sărbătoare. În funcţie de localitate, regele Carnestoltes (rei Carnestoltes) primeşte nume diferite.

Acest weekend este diferit deoarece oamenii se maschează (disfressa) după cum doresc. De asemenea sunt figuranţi (comparses) sau grupuri de oameni mascaţi.

Locuitorii organizează marşuri vioi (rues) şi cavalcadă (rues i cavalcades), ce sunt defilări de caruri (carrosses) şi alte vehicule decorate. Deseori se organizează premii pentru carul (carrossa) sau figurantul (comparsa) cel mai bine decorat sau original. Aceste defileuri sunt obiceiuri la care participă lumea din diferite sectoare sociale şi comerciale, precum, de exemplu, asociaţile de locatari, asociaţile de comercianţi, asociaţile de tineri, etc.

Miercurea următoare este miercurea de cenuşă (dimecres de cendra), care este ultima zi din Carnaval (Carnestoltes) şi prima din Postul Mare (Quaresma). În acea zi actul cel mai cunoscut este înmormântarea sardinei (enterrament de la sardina). Acest act are o mulţime de variante locale şi poate fi înmormântarea unei sardine sau arderea unei marionete Carnestoltes. La finalul actului se citeşte un testament satiric în care personajul lasă moştenire fiecăruia ceea ce nu are nevoie. Actul simbolizează sfârşitul sărbătorii şi începerea postului şi a abstinenţiei.

ZIUA DE SANT JORDI
DIADA DE SANT JORDI

In data de 23 aprilie sărbătorim Ziua de Sant Jordi (Diada de Sant Jordi), patronul spiritual al Cataloniei.

Legenda lui Sant Jordi are multe variante în toată lumea. Cea catalană constă în existenţa unui lac locuit de un dragon căruia în fiecare zi trebuia să i se sacrifice o fecioară. Sant Jordi (Binele) ucide dragonul (Răul) şi eliberează fecioara. Din sângele dragonului se naşte un buchet de trandafiri roşii.

Aşadar, prin Ziua de Sant Jordi există tradiţia standurilor de trandafiri şi cărţi (roses i llibres) pe stradă. Trandafirul ca simbol al dragostei şi cartea ca simbol al culturii. Este o zi veselă şi participativă care invită la plimbare şi la trăirea sărbătorii.

Conform obiceiului, bărbaţii oferă cadou un trandafir doamnelor şi ele la rândul lor oferă o carte.

Catalonia a exportat tradiţia cărţii şi a trandafirului în toată lumea. În 1995 UNESCO a adoptat-o ca Ziua Mondială a Cărţii şi a drepturilor de autor.

CASTELELE UMANE
ELS CASTELLERS

O altă manifestaţie culturală relevantă este construcţia castelelor umane, obicei originar din Regiunea Taragonei care s-a extins pe întreg teritoriul catalan. Grupurile de castele, castellers, se întrec în formarea castelelor cu o structură cât mai bună şi cât mai înaltă.

Conform tradiţiei, grupurile de castellers (colles castelleres) au avut rolul de instrument de integrare socială, deoarece sunt indispensabile persoane de orice sex, vârstă şi condiţie fizică, atât în ceea ce priveşte greutatea cât şi înălţimea. Unica cerinţă pentru a participa este dorinţa de a ajuta la construirea unui proiect comun, ridicarea castelurilor; prin ele, succesele sunt totdeauna colective.

Sunt construcţii de 1 persoană până la 9 persoane pe etaj şi castele cu o înălţime de 5 până la 9 etaje.

Castelele au o tehnică complexă, în ciuda faptului că sunt formate de persoane neprofesionale care se dedică acestei activităţi de o formă voluntară. Această tehnică implică un limbaj castelar propriu.

Fiecare castel primieşte un nume în funcţie de numărul de persoane pe fiecare etaj şi numărul de etaje. Aşadar, un castel de 4 până la 8 (castell 4 de 8) este un castel de patru persoane pe etaj şi o înălţime de 8 etaje. De asemenea sunt castele doar cu o singură persoană pe etaj şi în acest caz, se cheamă pilari (pilars).

Pentru a construi (carregar) un castel este nevoie de un grup compact de persoane (pinya), sau de un ansamblu de persoane care să formeze o masă compactă cu obiectivul de a-l susţine şi de a avea rolul de pernă în caz de cădere. Lumea ce vine ca spectator la demonstraţiile de castelleres (demostracions castelleres) participă deseori în formarea acestor grupuri (pinya).

La ultimul etaj ajunge enxaneta, care în general este un băieţel sau o fetiţă. Când salută cu mâna, se spune că fa l'aleta, ceea ce înseamnă că construcţia s-a incheiat cu succes. Atât formarea cât şi demontarea (descarregar) sau descărcarea castelului sunt importante, adică trebuie să se facă fără ca nimeni să cadă. Dacă castelul se dărâmă, se spune că face o stivă de lemne (fa llenya).

GIGANŢI ŞI CĂPOŞI
ELS GEGANTS I ELS CAPGROSSOS

Miturile giganţilor (gegants) şi a fiarelor sunt întâlnite în toate culturile, prin care se încearcă să li se atribuie inexplicabilul ce ne înconjoară. Astăzi reprezintă simbolurile comunităţii şi fac parte din sărbătoare ca o modalitate de expresie colectivă.

Figura gigantului este reprezentarea în dimensiuni exagerate a unui personaj de legendă, istorie sau a obiceiurile locale. Marea parte a locuitorilor au perechile lor de giganţi, gigantul şi giganta (el gegant i la geganta), iar în prezent sunt multe asociaţii şi colective care de asemenea le au.

În general figurile sunt făcute din carton şi lemn şi poartă trăsăturile specifice colectivităţii sau municipiului reprezentat. Găsim perechi de giganţi care reprezintă pe rege şi regină, regele arab şi regele creştin, moştenitorul şi domniţa...Toate au un nume şi sunt purtate de grupurile giganţilor (colles geganteres) urmate de căpoşi (capgrossos). Realizează defilări numite marşuri vioi (cercaviles) de-a lungul sărbătoarilor locale (festa major) sau întâlnirile de giganţi (trobades de gegants).

Căpoşii (capgrossos) sunt capuri foarte mari, în interioul cărora se află o persoană care le poartă, şi care priveşte prin gura marionetei, ceea ce dă căpoşilor un aspect grotesc. Reprezintă personaje populare şi joacă într-un mod teatral.

CORREFOC (CAR DE FOC), DIAVOLI ŞI FIARE
CORREFOC, DIABLES I BESTIARI

Focul a fost întotdeauna unul din elementele indispensabile sărbătorii şi a dobândit un protagonism în creştere. A proliferat grupurile de diavoli, care în plus au rolul de element de coeziune a unei societăţi cât mai diverse.

Diavolii (diables) sunt grupuri de tineri care poartă costume tipice şi merg cu torţe unde pun petardele (petards). În timpul dansurile diavolilor (balls de diables), diavolii dansează învârtindu-se în cerc, ceea ce fac pe spectatori să participe urmându-i.

Fiara (bestiari) este un ansamblu de reprezentări a fiarelor imaginare, câteva dintre ele au legătura cu localitatea căreia îi aparţin şi altele sunt creaţia imaginarului. Dragonul (drac) este elementul cel mai întâlnit şi popular, dar de asemenea întâlnim vulturul (àliga), măgarul (mulassa), boul (bou) sau femela dragonului (víbria).

Defilările de diavoli şi de fiare se numesc correfoc şi sunt prezente în majoritatea marilor sărbători (festes majors). Correfocs apar noaptea şi atât diavolii cât şi fiarele sunt încărcate de petarde.

MAREA SĂRBĂTOARE
LA FESTA MAJOR

Toate localităţile din Catalonia, mici sau mari, au propria lor sărbătoare localităţii (festa major), în care comemorează patronul spiritual sau patroana oraşului. Sărbătoarea locală (festa major) este expresia unei ample participări, deoarece obişnuim să întâlnim în marşurile de giganţi şi căpoşi (cercaviles de gegants i capgrossos), correfocs, castellers şi multe activităţi ca dansuri de sardane (ballades de sardanes), spectacole ale formaţiilor muzicale, castele de foc de artificii (castells de focs artificials), esbarts dansaires (grupuri de persoane care menţin şi promovează dansurile populare catalane), mâncăruri sau mese colective, etc.

Sardana este dansul colectiv cel mai popular din Catalonia şi a ajuns un simbol. Se dansează în cerc, luat de mână, si nu este necesar să se formeze perechi mixte, astfel că toată lumea poate participa şi se poate încorpora chiar dacă dansul a început. Are un ritm de paşi mici (passos curts) şi un altul de paşi mari (passos llargs), care se repetă. Sardana a dus la formarea de grupuri de sardanişti (colles sardanistes) şi muzica este interpretată de o orchestră numită cobla.

NOAPTEA DE SFÂNTUL ION
LA REVETLLA DE SANT JOAN

Noapte de Sfântul Ion, coincide cu solstiţiul de vară (23 iunie), este noaptea focului prin excelenţă. Este o sărbătoare spontană care are loc în stradă sub formă de sărbătoare populară (revetlla), făcând focuri (fogueres) cu lemne şi mobilă veche şi aruncând petarde (petards) şi artificii (focs artificials).

Tradiţia cere să se sară peste foc şi să se mânânce cocă de Sfântul Ion (coca de Sant Joan), care poate să fie de seminţe de pin, de jumări (llardons) sau de cremă.

CRĂCIUNUL ÎN CATALONIA
EL NADAL A CATALUNYA

Ciclul Craciunului (Nadal) începe pe 6 decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, cu sosirea Regilor Magi din Orient (Reis Mags de l'Orient), care aduc cadouri pentru copii, şi se organizează mari defilări, numite cavalcades (parade de cai), pentru a-i primi.

În perioada Crăciunului este o tradiţie iluminarea tuturor satelor şi oraşelor, reuniunile familiare şi cadourile. Sunt multe târguri unde se expun produsele de orice tip, precum târgul Sfintei Luciana (fira de Santa Llúcia) sau târgurile de cocoş sau de brazi.

De Crăciun sunt tradiţionale concertele, câteva grupuri de origine medievală, şi pessebres (machetă ce reprezintă naşterea lui Isus Hristos), care includ tradiţionala figurină “caganer”. Tió este o tradiţie catalană care consistă în faptul că copiii lovesc cu bastonul o buturugă mică iar aceasta “scoate” cadouri şi dulciuri.

Noaptea de Anul Nou (Cap d'Any), deşi face parte din ciclu, nu este inclusă în tradiţia religioasă a Crăciunului. Este sărbătorirea festivă a intrării în noul an şi are propriile tradiţii, precum home dels nassos (omul nasului) sau obiceiul de a mânca 12 bobiţe de struguri (12 grans de raïm) care să coincidă cu bătăile de ceas ce semnalează sosirea noului an.